piesestivuitor.ro

Unitățile de transmisii hidrodinamice constau din trei unități principale. Una dintre acestea este pompa de ulei care produce presiunea de ulei necesară funcționării.

Aceasta poate fi o pompă cu roți dințate independentă, care se află în interiorul unității de transmisie sau o așa numită pompa seceră (cu roți dințate cu angrenare interioară) cu dinți interiori, dar există și soluții, în care transmisia și comanda hidrostatică este asigurată de o pompă.

Imaginea desfășurată a pompei cu roți dințate

Imaginea desfășurată a pompei seceră(cu roți dințate cu angrenare interioară)

O altă unitate importantă este unitatea de supapă care asigură comanda unității de transmisie. Aceasta este cea mai complexă unitate a transmisiei. Și supapele de comandă pot fi de mai multe tipuri: pot să aibă construcție mecanică, să fie cu comutare manuală simplă, electromecanice sau electrohidraulice.

Supapă de limitare a presiunii

Cel de-al treilea subansamblu este unitatea de transmitere a puterii mecanică a unității de transmisie. Cea mai frecventă este transmisia cu interconectare lamelară prin roți dințate permanente. Printre transmisiile inițiale ale cărucioarelor au existat și soluție, în care este adevărat că lamelele realizau interconectarea acționării, însă unitățile care intrau în ulei erau interconectate prin conectare manuală simplă și cu ajutorul forței unui arc, și nu prin presiune a uleiului.

Supapa de comandă cu schimbător

Defecțiunile principale ale unităților de transmisie hidrodinamice

Presiune necesară pentru funcționare nu este suficientă, sau dispare total

Reparația merită începută prin stabilirea cauzei defecțiunii. Trebuie să ne asigurăm dacă acționarea pompei este sau nu continuă, deoarece cea mai frecventă cauză a întreruperii acționării este spargerea, uzura, ruperea elementelor care servesc acționarea.
– ghearele de antrenare se rup (de exemplu: Balkancar Record I, Record II și Record S)
– nervurile se desprind de pe axa acționării pompei, se rup (de exemplu: Desta, Clark)
– lanțul de acționare se rupe sau se întinde și sare de pe dinții roții (de exemplu: Steinbock mai vechi)

În acest caz reparația este simplă, elementele uzate sau sparte trebuie schimbate. În cazul în care acționarea pompei este în ordine, prin măsurătoare se verifică presiunea(18-40 bar) și conform rezultatelor continuăm reparația.

Cauzele posibile, în cazul în care pompa produce presiune redusă sau nu produce presiune:- nivelul uleiului este redus, în acest caz trebuie umplut sistemul cu ulei hidraulic
– supapa de prioritate este defectă
– supapă de limitare a presiunii (în general această supapă este o unitate care se poate schimba independent, trebuie schimbată)

Ordinea lamelelor care comută direcția de avansare

Pompa produce o presiune scăzută, care crește cu turația
– filtrul este colmatat, trebuie curățit sau schimbat
– pompa trebuie schimbată

Presiunea este corespunzătoare

În cazul în care avem presiunea necesară funcționării, și acționarea totuși nu se realizează, atunci verificarea trebuie continuată prin măsurători. În punctele de testare trebuie verificat dacă supapa de comandă transmite sau nu presiunea de acționare (3-6 bar) unităților lamelare. Supapele de comandă sunt de multe tipuri și sunt complexe, dar se defectează mai rar față de unitățile lamelare de transmitere a puterii. În cazul în care se poate stabili prin măsurători că presiunea de funcționare este eliberată de supapa de comandă, dar „se pierde” în unitatea lamelară, sau este suficientă numai în cazul în care uleiul este rece, atunci în unitatea de transmisie există neetanșeitate.

Este adevărat că unitățile de transmisie hidrodinamice se diferențiază în forma de execuție, însă nu se diferențiază ca și principiu de funcționare. Cu ajutorul unui piston și a presiunii de ulei presăm lamelele, astfel arborii acționați se conectează cu elementul de angrenare. Defecțiunea cel mai des observată este îmbătrânirea sau ruperea pistoanelor de împingere, eventual spargerea inelelor sau uzura lăcașurilor acestora.

Demersul reparației:

Demontăm unitatea de transmisie și scoatem osia dublă sau osiile. Lamelele sunt demontate din tamburul lamelei și demontăm pistonul. Elementele de construcție trebuie curățite temeinic, iar înainte de montare elementele de etanșare trebuie gresate. Atenție! Să fim atenți la faptul că între lamele și piston să fie spațiu suficient, în caz contrar la încălzire lamelele se pot înțepeni.

Introducem în unitatea de transmisie unitățile montate și asamblăm unitatea de transmisie cu noile elemente de etanșare.

Atenție! O problemă des întâlnită este aceea că etanșeitățile sunt unse bine cu diferite paste siliconice ca să etanșeze bine. Să ne ferim de acest lucru, sau să folosim numai puțină pastă, deoarece pasta care iese dintre suprafețele care se presează poate intra în canalele de ulei și poate produce obstrucție și tulburare în funcționare.

Inelele clemă sau cele labirint etanșează pe osiile care se învârt. Acestea se sparg  sau se uzează ușor. Și în cazul în care acestea nu sunt sparte, sau nu sunt foarte uzate merită schimbate în timpul reparațiilor. La montare trebuie avută o atenție mărită la poziționarea lor: trebuie să se potrivească cu exactitate, deoarece în timpul montării se pot sparge cu ușurință.

În cazul în care la unitățile lamelare presiune de funcționare există și aceasta nu scade, dar acționarea nu se produce, sau este slabă, fără putere, atunci poate fi vorba despre următoarele defecțiuni posibile:
– lamelele sunt uzate și nu pot strânge îndeajuns pistonul
–una dintre elementele unității lamelare este spartă, sau nervurile, eventual  zăvorul arcuit s-a desprins
– defecțiunea caracteristică seriei Toyota 7 este uzura nervurilor interne ale tamburului lamelelor

Defecțiunile supapelor de comandă ale transmisiilor hidrodinamice ale unităților de transmisie

Funcționarea supapelor de comandă este destul de complexă. Pe de o parte comută schimbarea direcției, asigură pornirea lipsită de șocuri și comandă o așa numită târâre spre exterior, respectiv comută anularea antrenării (prin apăsarea pedalei de frână, denumită și pedala „iching”). Esența acesteia constă în aceea că la încărcare-descărcare, din cauza creșterii vitezei de ridicare, operatorul stivuitorului crește turația motorului prin admisie de combustibil, și ca să nu crească viteza de deplasare a stivuitorului, temporar anulează antrenarea. Antrenarea se anulează, dar stivuitorul avansează ușor, dar nu se oprește numai la apăsarea totală a pedalei de frânare.

O defecțiune frecventă este funcționarea eronată din cauza anularea antrenării. Aceasta este cauzată de reglarea eronată sau defecțiunea elementului de acționare. Acestea pot fi țevi simple, bowden de împingere, sau de tragere, dar este frecventă și acționarea hidraulică.

Acesta are două soluții uzuale:
– cilindrul de frână al anulării antrenării este legat în paralel în circuitul hidraulic al frânei
– sistem independent, acționare independentă (pompa de frână) și cilindru de frână cu pedală separată

Prima soluție ascunde multe erori, de exemplu: din cauza neetanșeității circuitului frânei nici anularea antrenării nu funcționează bine. O altă sursă de eroare ar fi aceea, că din cauza configurării pompei de frână sau a defecțiunii supapei frânei circuitul hidraulic rămâne sub presiune și antrenarea va fi ușor diminuată, acesta nu se poate observa spectaculos, dar produce defecțiuni mai mari.

A doua defecțiune frecventă a supapelor este aceea că nu comandă schimbarea direcției.

Acesta se poate stabili prin măsurarea presiunii hidraulice. Pe comutatoarele hidrodinamice din zilele noastre supapele de comutare a direcției în general sunt supape electromagnetice. Eroarea electronică a acestora se poate măsura, astfel se poate stabili cu ușurință defecțiunea. Sunt și astfel de soluții, unde supapa magnetică comută numai direcția presiunii de dirijare, și această presiune deplasează pistonul sau vana de schimbare a direcției. În cazul transmisiei Graziano supapa de schimbare a direcției funcționează în felul următor: supapa magnetică schimbă calea uleiului, dar schimbarea de direcție este realizată de către o bilă liberă în mișcare. Uzura bilei sau al locașului acesteia este o defecțiune frecvent apărută. Defecțiunea frecventă a supapei de comandă a transmisiei hidrodinamice Mitsubishi este ruperea bobinei supapei magnetice.

O defecțiune mai rar apărută este aceea că stivuitorul se blochează într-una din direcții, sau într-una din direcții funcționează normal, iar în cealaltă este mai slab, fără putere sau vrea să se înece.

În general cauza acesteia este încastrarea placării desprinse de pe lamele. În acest caz în direcția în care funcționează bine stivuitorul frânează antrenarea, stivuitorul se forțează, în direcția defectuoasă stivuitorul „sare”, sau nu se deconectează nici în poziția de mers în gol. Reparația este identică cu procedeul schimbării etanșeității liniei lamelelor, dar se schimbă și lamelele defecte.

Reparația în continuare a supapelor de comandă este posibilă numai parțial. Pe parcursul activității noastre au apărut următoarele cazuri:
– în mod vizibil sursa erorii este piesa de schimb spartă (în general resortul)
– pe supapă sau vană este uzură sau gravură puternică
– pe carcasa supapei se vede fractură sau fisurare, eventual deformare

Reparația se poate efectua numai prin schimbarea pieselor de schimb sau a supapei de comandă.