piesestivuitor.ro

Stivuitoarele antice au fost dezvoltate prin mecanizarea mijloacele de transport  acționate manual. Mijloacele manipulate, trase sau împinse manual deja erau acționate mecanic, astfel era la îndemână ca și deserventul lor să călătorească pe ”mașină” și să-l manipuleze, să-l conducă de acolo. Este interesant că și în zilele noastre există utilaje de ridicat, după care deserventul lor merge pe jos sau stă pe platformă.

În prima fază nici nu se discuta despre stivuitoarele capabile să ridice, aceste mijloace fiind adecvate numai pentru transport.  Asemănător cu stivuitoarele nemecanizate, deserventul primelor stivuitoare mecanizate erau conduse în poziție ortostatică de deserventul acestora, sau din față ca la cotiga trasă, sau din spate ca la cotiga care avansează prin împingere.

Ca și primele autovehicule, și stivuitoarele funcționau electric – vehiculele funcționau și cu abur, dar nu au existat consemnări în ceea ce privește asemenea stivuitoare.

Și conducerea primelor stivuitoare adecvate ridicării, stivuitoarele cu furci frontale a fost rezolvată în mod similar cu a mașinilor. Aici încă stă în picioare conducătorul, dar deja conduce cu mâna utilajul, prin mișcarea unui braț, sau prin rearanjarea greutății sale corporale pe platoul de transport, prin bielă.

Ca la orice vehicul, dezvoltarea a pornit, realizându-se soluții una mai interesantă ca cealaltă.

Așa este conducerea primului motostivuitor. Cele două roți din spate propulsau utilajul, iar din cele trei roți din față pe cel din mijloc îl cârmuia conducătorul acestuia. Celelalte două roți erau roți care se potriveau singure, numite în limbaj de jargon ”roata de clovn” .  Conducătorul stătea pe stivuitor, și direcționa direct utilajul cu ajutorul unui volan, ca și trotineta sau tricicleta.

Din acest moment a pornit utilizarea multilaterală a stivuitoarelor și dezvoltarea acestora.

Cea mai mare grupă de stivuitoare este grupa stivuitoarelor cu furci și cu scaun de șofer. Din punctul de vedere a funcționării stivuitoarele se încadrează în două grupe: motostivuitoare și electrostivuitoare.

Din punctul de vedere al modului de conducere distingem următoarele grupe:
Cu o axă condusă
– cu sprijin în trei
– cu sprijin în patru

Cu mai multe axe conduse
– cu sprijin în trei și patru căi
– cu sprijin în patru și patru căi

Cu conducere specială
– cu articulație la mijloc
– în toate direcțiile (omni-direction)

Modalitatea de conducere este definită în primul rând de domeniul de aplicare. Ceea ce definește corespondența pentru teritoriul dat, în limbajul curent este capacitatea de întoarcere, iar în limbajul logistic-profesional este raza de întoarcere.  Sistemul de direcție și conducere a stivuitoarelor cu furcă la început a fost constituit din elemente preluate din industria auto de pe drumurile publice.

Mecanism de direcție mecanică cu articulație cu tijă și fuzetă

Mecanismele de direcție aplicate au fost mecanisme de direcție simple cu melc sau mecanisme globoide cu melc.

 

Ca să fie conduse mai ușor stivuitoarele vechi  din RDG erau echipate cu mecanism de direcție cu melc și bilă folosite la camioane. Aici factorul de frecare a fost tratat prin utilizarea bilelor, din cauza rezistenței la rostogolire mai mică conducerea acestora devenind mai ușoară.

Pentru o conducere mai ușoară pe stivuitoarele bulgărești mari s-a aplicat o metodă interesantă. Mecanismul de direcție cu melc globoid a fost montat direct pe puntea de direcție și brațul Pitman  mișca roțile cu ajutorul barelor de legătură cu articulație cu nucă. Conducătorul mișca mecanismul de direcție prin intermediul unui ax cardanic legat print-o transmisie cardanică de volan.

Din cauza transmisiei duble avantajul era o conducere mai ușoară, iar inconvenientul era drumul mai lung al volanului și formarea unui joc de uzură mai mare la o uzură mai redusă.

Întreținerea, defecțiunile și repararea direcției stivuitoarelor mecanice 

 Întreținere
–          Piesele mecanice necesită ungere frecventă, articulațiile cu nucă trebuind gresate des.  –          Nivelul de ulei din mecanismele de direcții trebuie verificat și trebuie schimbat conform prescripțiilor producătorului.
–          Pe parcursul uzurii mecanismului de direcție axul-pitman trebuie reglat corespunzător uzurii.

Defecțiuni
– capetele sferice se uzează, jocul în gol al tijelor  crește
– rulmenții, sistemele melcate se uzează

Repararea
– Mai demult capetele sferice putea fi reglate, cuzineții și capetele sferice puteau fi schimbate, dar mai nou reparația se poate face numai prin schimbare.
– Rulmenții mecanismelor de direcție cu melc, respectiv elementele structurilor cu melc uzate pot fi schimbate.

Servodirecția

În vederea ușurării manipulării, la început numai la stivuitoarele pentru sarcini grele, dar cu timpul și la stivuitoarele mai mici tot mai des a fost folosită servodirecția ”ajutătoare”. Aceste sisteme au fost la fel sistemele preluate și aplicate din industria autovehiculelor rutiere.

una din metodele ajutătoare este aceea de a introduce în sistemul mecanic de direcție o supapă de comandă. Acest sistem de direcție al stivuitorului acționează asupra roții prin sistemul clasic de bară cu articulație cu nucă.

Dezavantajul acesteia este aceea că bara este supusă la o solicitare intensă, și deoarece sistemul puternic de direcție îl mișcă cu o mare putere, sunt dese spargerile elementelor componente și este mai intensă uzura acestora.

Întreținerea

– Practic acest tip de stivuitor nu necesită mentenanță pentru mecanismul de direcție, deoarece presiunea hidraulică de lucru, care este realizată de pompa hidraulică efectuează ungerea subansamblelor din mecanismul de direcție.
– Mentenanța restului de elemente mecanice ale acestui tip de direcție al stivuitorului  corespunde cu mentenanța sistemelor de direcție ale stivuitoarelor fără sisteme ajutătoare.

Defecte

– Uzura bucșei, rulmenților de pe axul-Pitman
– Uzura, ruptura elementelor de etanșare hidraulice

Reparare
– Repararea acesteia se poate face numai în atelier de specialitate, din cauza structurii complicate și complexe.

Următoarea etapă în sistemele de direcție ale stivuitoarelor este încă o soluție combinată.

Sistemul de direcție la stivuitor cu cilindru de lucru în exterior

 

Acționarea la mecanismul de direcție mecanic se face prin intermediul unei tije de împingere. Capătul pasiv al cilindrului de lucru, care are o construcție combinată, este fixată de carcasă, iar partea sa activă (poziția 2) se cuplează la mecanismul sistemului de rulare. Tija de împingere acționată de sistemul de direcție este legată de supapa de comandă a direcției (poziția 1), care este amplasată în partea activă, aflată în mișcare a cilindrului. Mișcarea în orice direcție a tijei duce la mișcarea supapei, prin învingerea unei oarecare forțe a unui resort. De aceea este nevoie de acest lucru ca manipulantul să controleze cât mai bine mișcarea volanului.  La încetarea forței care a acționează asupra volanului la mișcarea acestuia forța resortului pune în poziție de repaus supapa, astfel direcția este păstrată.

Avantajul este manevrarea ușoară, dezavantajul fiind multitudinea de elemente mecanice. Uzura acestora dă un joc de uzură mare, în această situație se deteriorează precizia conducerii stivuitorului.  

Cele două sisteme prezentate anterior au o caracteristică comună bună, respectiv că și după dispariția presiunii de ulei între volan și roți rămâne o legătură mecanică directă, chiar și în cazul în care țevile sistemului hidraulic se deteriorează.

Mentenanță
– necesitatea de mentenanță a acestei direcții de stivuitor este mare, deoarece are multe elemente mobile, piese mecanice și hidraulice
– are necesitate mare de ungere, necesită gresare
– trebuie făcute reglaje dese

Repararea
– schimbarea elementelor sale mecanice (capete sferice, bucșe)
– schimbarea pieselor mecanice ale supapei de comandă
– schimbarea elementelor de etanșare ale supapei de comandă și ale cilindrului de lucru

Cele mai uzuale sisteme folosite în zilele noastre sunt așa numitele sisteme de direcție cu acționare prin distribuitor pur hidraulic.

 

În acest sistem între sistemul de direcție  și fuzeta axei de la sistemul de suspensie a roții nu există elemente mecanice. Sistemul de rulare este simplu, iar un cilindru de lucru cu funcționare dublă montat în sistemul de rulare acționează direct roțile prin intermediul elementelor de legătură a direcției.

Avantajul este structura simplă a sistemului de rulare, necesitate amică de mentenanță. Dezavantajul este că la dispariția presiunii hidraulice conducerea este greoaie, iar în cazul defecțiunii la țeava de presiune, nu se mai poate conduce.   

Defecțiuni posibile și repararea acestora

– defectarea sistemului de direcție se poate face în atelier specializat, dar cel mai bine e de schimbat
– cilindrul hidraulic se poate recondiționa
– cel mai des trebuie schimbate elementele de legătură, bolțurile, rulmenții cu bile, bucșele

În cazul oricărui sistem este importantă mentenanța, verificarea sistematică a elementelor din sistemul de direcție al stivuitorului, și schimbarea deîndată a elementelor uzate. 

Sistemele de direcție ale stivuitoarelor făcute cunoscute până acum  sunt utilizate în primul rând la direcțiile  stivuitoarelor în patru puncte de sprijin, dar acestea se pot regăsi și pe stivuitoarele cu furci laterale, sau cu platou (de transport) și pe stivuitoarele telescopice (întindere variabilă).

Conducerea stivuitoarelor cu sprijin în trei puncte  

Sprijinul în trei puncte este folosit la stivuitoarele cu furci și la stivuitoarele de tractare, dar practic aparțin de acestea și stivuitoarele cu conducător pietonal și cele cu proțap. Este adevărat că la cele ulterioare se folosesc roți de sprijin pentru a avea stabilitate. Aceste roți nu au nici un rol în conducere, aceste fiind roți satelit oscilante.

 Conducerea stivuitoarelor cu furcă cu sprijin in trei puncte 

Acest tip de stivuitor are două roți pe osia din față, iar pe cea din spate are o roată, sau două roți montate una lângă cealaltă, care se rotesc în jurul aceluiași punct. La stivuitoarelor de tractare acesta este exact invers.

În această grupă sistemele de direcție pot să fie la fel ca și cele menționate mai sus, dar la utilajele mai vechi operatorul roțile din spate erau întoarse total mecanic cu o structură cu valț și lanț, împreună cu suspensia acestora.

La stivuitoarele mai moderne (de ex. Jungheinrich) un servo-cilindru cu funcționare dublă , o cremalieră montată pe bara pistonului este mișcat de conducător comandat de un sistem de direcție  .

Conducerea stivuitoarelor cu patru căi 

Și la aceste stivuitoare conducerea se comandă prin distribuitorul de direcție , dar mișcarea roților este realizată de un cilindru  hidraulic cu funcționare dublă pentru fiecare roată.

Conducerea stivuitoarelor articulate la mijloc

Este o soluție specială, rar utilizată în lumea stivuitoarelor, dar și industria bulgară a produs așa ceva. Este un sistem preluat de la utilajele agricole și de la tractoare. Și aici dirijarea este prin distribuitorul de direcție, și la punctul de rotație situat la partea de mijloc al utilajului cu ajutorul a doi cilindrii cu funcționare dublă prima parte a corpului utilajului îl întindem de la linia mediană longitudinală a utilajului.

 Conducere stivuitoarelor omni direction

Este o soluție foarte specială, care nu seamănă cu nici un alt tip de conducere a stivuitoarelor. Prin modificarea rotirii rolelor conice montate pe circumferința roților se obține modificarea direcției stivuitorului, în orice direcție.

Aceasta este deocamdată o soluție unică, nu este răspândită, dar datorită numeroaselor sale avantaje nu este de neimaginată existența sa.

Funcționare bună a direcției este una dintre cele mai importante elemente de siguranță al mașinilor de ridicat, ca și la orice vehicul, utilaj.

Mentenanța sa sistematică, repararea deîndată a defecțiunilor apărute este o sarcină importantă a utilizatorului! Este recomandată schimbarea din timp a pieselor supuse uzurii, pentru a preîntâmpina reparațiile mai mari.

Din punct de vedere structural și a analizei este importantă examinarea sporită a funcționării direcției stivuitorului.